Trasee excursii

  • Costin Beekman

Sofia - Bucuresti

📷

Articolul anterior: bucuresti - sofia


Dupa o seara plina in care am terminat treaba pe la 9 seara, m-am trezit pe la 7.30 cu gandul sa vizitez putin centrul Sofiei si apoi sa o iau din loc spre casa. Noptea a plouat torential si acum din fericire vremea s-a indreptat: e soare iar atmosfera este foarte clara dupa ploiaia de azi noapte.

Sofia e un oras linistit, ceva mai mic decat Bucurestiul dar e frumos pentru ca in partea sudica este strajuit de muntele Vitosha care inca are varfurile acoperite cu zapada. Centrul orasului pare construit undeva pe la inceputul secolului trecut, cu multe cladiri joase si fara nimic spectaculos. Ce-mi place e ca ei macar au o artera pietonala plina de cafenele si de terase si zona e destul de animata chiar si la 8 dimineata. Nu mai intelegeti gresit... si noi avem zone pietonale doar ca la noi tot timpul se gaseste cineva sa intre si sa parcheze cate o masina sau 10 fix acolo.

Imi iau micul dejun si cafeaua aici si dupa o scurta plimbare pe stradute ma hotarasc sa plec pentru ca deja este ora 11.

📷

tribunalul din Sofia

📷

bulevardul Todor Alexandrov

📷📷

M-am decis sa nu ma intorc pe acelasi drum, am ales o varianta cu aproximativ 70km mai lunga pe drumul national 6 apoi pe Shipka pass, Veliko Tarnovo si Ruse. La iesirea din Sofia chiar unde incepe autostrada o iau la dreapta pe drumul 6 spre Burgas. Primii 10-20km sunt anosti cu multe linii drepte si cateva sate. Dar totul se va schimba pentru ca pe masura ce ma apropii de munti, drumul incepe sa urce pe dealuri si totul devine interesant: asfaltul este perfect, iar soseaua serpuieste pe la poalele muntilor care inca mai pastreaza urme de zapada. Pe partea dreapta se vad vai si dealuri impadurite iar pe stanga sunt muntii si din cand in cand drumul este taiat prin pereti de stanca. Vremea e superba, drumul la fel, nu e trafic... ce-ti poti dori mai mult.

📷

📷

📷

langa Bunovo

📷

langa Bunovo

Pe langa Karlovo exista cativa kilometri cu asfalt mai prost dar in rest e perfect. La Dunavtsi, o iau la stanga spre Shipka. De aici incepe trecatorea cu acelasi nume care ajunge in punctul de maxim la 1150m in vecinatatea monumentului Shipka construit in memoria razboiului de independenta din 1877-1878. Pana in varf asfaltul este perfect. Un singur regret este faptul ca nu prea exista puncte de belvedere pe marginea drumului pentru ca peisajul e superb. Din punctul de cea mai mare altitudine se pot accesa cele doua monumete: turnul Shipka si memorialul Buzludzha pana la care sunt aproximativ 12km de drum nu tocmai bun.

Coborarea spre Gabrovo este 80% prin padure si asfaltul este destul de valurit si peticit. Este foarte greu sa mergi relaxat pentru ca sunt multe pete de nisip iar lumina soarelui care razbate printre copaci face foarte dificil sa distingi configuratia drumului. Coborarea este lunga si drumul serpuieste aproape 15km pana la intrarea in Gabrovo.

📷

Shipka pass

📷

Monumentul Shipka

📷

Shipka pass

📷

Shipka pass


De aici asfaltul incepe sa fie foarte rugos si "galagios"; cei care au fost in Bulgaria stiu despre ce vorbesc. Problema e ca vantul se inteteste foarte mult si pana la Ruse urmeaza un fel de rodeo. Sunt zone unde trebuie sa merg inclinat pe linie dreapta pentru a compensa putera vantului, apoi cel mai greu e ca din cand in cand ma loveste cate o rafala de vant care pur si simplu imi muta roata din fata in lateral cativa centimetri. Apoi la fiecare tir care trece pe contrasens zici ca e cineva care ma plesneste cu un covor peste fata!

Primavara deja s-a instalat in toata regula si odata cu ea au aparut si insectele. De fiecare data cand opresc la o benzinarie si-mi sterg viziera imediat dupa ce plec, nu trec 2-3 minute si cel mai gras bondar din lume se decide sa se sinucida fix intre ochii mei pe viziera! e incredibil, pare ca ar trebui sa se scrie o noua lege a lui Murphy!: "nu-ti sterge viziera pentru ca sigur in 5 miunte vei avea o pata mai mare ca inainte acolo unde ai sters-o pe cea deja uscata" Dupa 150 km de lupta cu vantul, reusesc in sfarsit sa ajung la Ruse. Sunt obosit si nu mai am rabdare. Trec rapid de punctul de control de la Bulgari unde masinile si camioanele platesc taxa de pod si dupa 10 minute de chin prin santierul de pe pod iata ca am ajuns in Romania. La vama controlul dureaza fix 5 secunde, nu stiu de ce dar astia cu motocicleta se pare ca dam impresia ca suntem foarte cinstiti, nu prea are nimeni rabdare sa ne controleze. Drumul de la Giurgiu la Bucuresti este o formalitate si in 40 minute sunt in Bucuresti. E putin trecut de ora 6 si traficul e putin cam aglomerat dar toate astea nu mai conteaza pentru ca e vineri seara si vremea e perfecta pentru o bere la terasa!

0 views

bucharest | romania

  • White Facebook Icon
  • White Google+ Icon
  • White Twitter Icon
  • White Pinterest Icon
  • White Instagram Icon
This site was designed with the
.com
website builder. Create your website today.
Start Now