Trasee excursii

  • Costin Beekman

Cappadocia, ziua 2 - prin Anatolia

Updated: Jan 27, 2019

Articolul anterior: Cappadocia - ziua 1


Azi plec spre Cappadocia si o sa fie un drum lung. Am cam 750km de facut, asa ca mi-am planificat sa plec la 6 a.m. Zis si facut: m-am trezit la 5.30, am bagat repede un dus, m-am imbracat si la 6 fix am iesit pe usa. Afara ploua! La dracu, cam de cacao, mai ales ca cerul e gri uniform. Sa vezi ce zi misto o sa am.. Si dai si scoate salopeta, pune-o pe tine, manusile de fas ca alea de piele daca se uda, se usuca intr-o zi... si iata ca in 10 minute ma sui pe motor pregatit de infruntat ploaia.

Pe malul Marii Negre

Macar nu ploua foarte tare... Dupa cateva curbe mi se pare ca imi derapeaza spatele, nu inteleg, ca doar nu merg tare.. Mai trec cateva curbe si iar mi se intampla. In fine.. Poate am dat intr-o pata de ulei si a ramas pe anvelopa.. O sa merg mai atent. Cand deja imi faceam griji ca azi o sa fie o zi proasta iata ca se opreste ploaia! Istanbulul la ora 6 dimineata e aglomerat ca la pranz si asta imi da senzatia ca e mult mai tarziu decat este de fapt.. Cred ca astia se trezesc la 3 dimineata ca sa ajunga la munca. Orasul are cam 80km de la un capat la altul, parca nu se mai termina. Apoi cand zici ca ai scapat, pe inca vreo 100 km urmeaza o zona gen comuna Voluntari de la noi in Bucuresti, un amalgam de hale de productie, depozite si multe case.

Marea Marmara

In fine... O iau spre Ankara, tot pe autostrada si tot fara card. Dupa ce in sfarsit ies din Istanbul urmeaza o portiune foarte frumoasa de drum de coasta pe malul Marii Marmara dar dupa ploaia de azi dimineata a ramas un fel de ceata si nu se vede mare lucru din peisaj. Ar cam trebui sa alimentez si desi la turci sunt foarte multe benzinarii, pe autostrada sunt destul de rare. In sfarsit gasesc una dar e inchisa asa ca la prima iesire ma hotarasc sa ies de pe autostrada. E mai bine asa, am benzinarii, limita de viteza e 110 fata de 120km/h cat e pe autostrada si la turci toate drumurile nationale au 2 benzi pe sens deci e aproape acelasi lucru doar ca mai treci prin localitati. La iesire trebuie sa trec din nou prin punctul de scanat cardul...eu nu am si card asa ca incepe sa bipaie  alarma si in acelasi moment vad cu coada ochiului un ghiseu. Ma opresc si ma duc sa iau cartela. Asta de la ghiseu imi zice ca au dar ca trebuie sa ii dau talonul si pasaportul. Ma intorc la motor sa le iau si cat caut prin bagaje, observ ca jumatate din masinile care trec nu au card, tipa alarmele alea intr-o veselie. Eee, oi fi eu mai prost?! Astia sunt turci si nu platesc si sa platesc eu? Nu mai iau niciun card, oricum nu prea o sa mai merg pe autostrada.

Dupa ce ma indepartez putin de mare, ceata incepe sa se imprastie. Din cate vad, pe drumul national e fix aceiasi diatanta pana la Ankara ca si pe autostrada. Se merge bine, asfaltul e bun, nu e aglomerat si toata lumea merge cu 80-100 prin localitati deci am luat decizia buna.

Pana la Kaynasli drumul e aproape drept, apoi incep dealurile si incepe sa fie interesant. Pe nesimtite urc pana la peste 1500m altitudine. La o oprire de odihna ma ma uit la placute apoi la anvelopa spate...shit! S-au tocit pana aproape de semn! Ce naiba fac?! Incep sa-mi fac calcule in gand: pana acum am facut vreo 16000km cu anvelopa asta si mai am vreo 2000 pana la Bucuresti, santurile aveau cam 6-7mm adancime acum mai au cam 1mm... Ar trebui sa ma tina... Dar nu pot sa-mi scot din cap stresul...La fiecare popas ma uit sa vad daca s-a mai tocit si stupoare! dupa 100km deja am ajuns la semn! Ce naiba sa fac? La Ankara ma hotarasc sa incerc sa caut o anvelopa. Opresc la o vulcanizare, poate or stii astia sa-mi zica unde sa ma duc. Pe dracu, nici macar nu stiu engleza. Ma mai uit putin pe net dar imi dau seama ca as pierde prea mult timp asa ca imi iau inima in dinti si plec mai departe, ce o fi o fi.

La Ankara o iau pe centura care e o mega autostrada prin dealurile din imrejurimi si au facut-o preventiv pentru viitor cu 4 benzi pe sens, desi acum e semi goala. Dupa Ankara o iau spre Kirikkale apoi spre Kirsehir. Aceleasi drumuri nationale cu 2 benzi pe sens despartite de un spatiu verde. Acolo unde asfaltul e mai vechi si denivelat, se lucreaza sa se refaca in totalitate drumul. La infrastructura Turcii ne dau clasa! Ma opresc din nou dupa Kirikkale si normal ca ma uit din nou la anvelopa...acum parca e mai putin tocita ca ultima oara! ce naiba?! aaaa... acum mam prins: anvelopa era tocita pe o parte mai mult decat pe partea ailalta. M-am mai linistit, se pare ca nu s-a tocit vizibil fata de prima oara cand am constatat, adica acum vreo 400km. 

Dupa Ankara drumul a devenit aproape pustiu si imi umplu timpul cu tot felul de ganduri...tocmai ma uitam la manusa stanga si am observat ca mi se prelinge un lichid galben printre degete... tocmai am mai omorat o insecta... Asta ma duce cu gandul la  stereotipul ala cu biker-ul cool care merge pe chopper doar cu ochelari de soare, in maieu si fara casca... E o prostie! Daca chiar ar face cineva asta si ar mege mai mult de 20km cu 100km/h ar lovi sigur niste insecte zemoase cu fata si cu alte zone... Sigur nu ar mai fi atat de cool cu un insectar strivit pe fata si cu aripioare de musculite lipte pe toata suprafata corpului.

Incet incet peisajul devine din ce in ce mai arid, semn ca sunt aproape. Deja nu mai am rabdare, mi-au amortit si picioarele si mainile...de fund ce sa mai zic.. Incep sa apara pietroaie cu forme ciudate! in departare se vad niste munti cu varfurile inzapezite. Sunt aproape! Mama cat de mult am mers! La intrarea in zona Cappadocia e filtru cu soldati inarmati iar pe drum sunt puse jaloane ca sa incetinesti. Nu le par suspect asa ca ma lasa sa trec. E ora 4.30. Am facut 770km in 10 ore si 10 minute cu tot cu opriri, Ce inseamna sa ai drumuri bune! Anvelopa spate e ok, am ajuns doar pana la semn. Deci in 600km am tocit cam 0,5mm si mai am aproape 1mm pana se duce de tot striatia si vreo 1500km de parcurs... cam la limita dar sunt increzator.

Langa Goreme

Langa Goreme

Goreme

M-am cazat in Goreme care in centrul Cappadociei. Orasul e partial construit in acele turnuri calcaroase specifice zonei. E un peisaj de poveste doar ca baloanele care apar in toate pozele de pe net lipsesc cu desavarsire. E bine ca m-am grabit pentru ca mai am timp sa fac o tura de recunoastere, chiar langa oras exita un deal cu o belvedere, un punct perfect de unde sa pot admira imprejurimile si sa-mi fac planul de vizitare pentru maine. E superb! a meritat tot drumul asta lung pana aici.


citeste mai departe: Cappadocia - ziua 3

82 views

bucharest | romania

  • White Facebook Icon
  • White Google+ Icon
  • White Twitter Icon
  • White Pinterest Icon
  • White Instagram Icon
This site was designed with the
.com
website builder. Create your website today.
Start Now