Trasee excursii

  • Costin Beekman

Intre Muntenia, Ardeal si Moldova - Ziua 1

Updated: Jan 25, 2019



Anul asta, chiar de la începutul lunii Martie, părea ca a venit primăvara. Chiar in prima saptamana din Martie se înregistrau temperaturi de 17-18 grade. Asa ca am planificat rapid o prima iesire, asa de inaugurare a sezonului. Primul weekend in care eram liber, era cel cu 25-26 martie. Ne-am strans vreo 3-4, dar cu cateva zile inainte de eveniment, s-a schimbat brusc prognoza pentru weekend: se anuntau multe precipitatii si chiar ninsoare pe alocuri. De data asta ne-am hotarat ca totusi poate e mai bine sa amanam mai ales ca ultimele dati am avut parte numai de frig si ploaie si chiar ajunsesem sa credem ca unii dintre noi sunt rude cu familia Adams si umbla cu norul dupa ei.

Asa ca iata-ne in sambata urmatore, dimineata, pe 1 aprilie, in benzinarie la Petrom in Baneasa. Suntem 3: eu, Andrei si Marius. De data asta se anunta un weekend perfect: maxime de 18-20 grade, cer senin si mult soare! Nu mai pierdem mult timp si o luam din loc. DN1 este plin motociclisti care se indreapta, ca si noi catre drumurile de munte.

Petrom Baneasa

Pana la Predeal nu prea pierdem timpul pentru ca am facut drumul asta de zeci de ori. De aici o luam catre Rasnov prin Paraul Rece. Drumul asta este foarte frumos pentru motociclisti: o prima parte cu curbe largi si rapide si o a doua parte cu vreo 12 ace de par unul dupa altul. Din pacate e genul ala de drum pe care nu poti merge relaxat pentru ca e plin de capcane, mai ales pe partea de serpentine. Toate acele de par sunt destul de valurite si pline de gropi iar 70% din curbe sunt pline de nisip sau pietris.

La Rasnov, dupa o scurta pauza, o luam spre Zarnesti si apoi spre Poiana Marului, Sinca Veche si Sercaia. Din nou un drum frumos dar cu asfalt destul de prost: multe valuri si gropi. Dupa Poiana Marului peisajul incepe sa devina din ce in ce mai domol si in curand suntem in Podisul Transilvaniei, in zona cetatilor fortificate sasesti.

Traversam DN1 si o luam catre Hoghiz. Aici ne sunt puse la incercare cunostintele de geografie: Suntem pe valea Oltului! stiu ca pare ciudat, dar chiar asa este: in drepata noastra curge Oltul! apoi , ce sa vezi?!: trecem prin Venetia! doar ca nu e cea din Italia, ci satul Venetia de Jos. Nu sunt canale, nici gondole, e doar o coincidenta de nume... e o Venetie doar ca e mult mai "jos".

Segemntul asta de drum e mai relaxant: am scapat de asfaltul ala prost de pana acum si avem parte de linii drepte lungi de cativa kilometri condimentate din cand in cand cu cateva curbe stranse.

Cetatea Homorod

Traversam si DN13 si ne hotaram sa oprim sa vizitam o cetate fortificata asa ca ne oprim la prima care ne iese in cale, adica la Homorod. Aici e pustiu. Doar un bilet in poarta cetatii unde e scris ca daca vrem sa vizitam, trebuie sa mergem la numarul 29 si sa luam cheia cetatii... Suna complicat, asa ca parcul de vis-a-vis de biserica, brusc, pare mult mai tentant, deci ne retragem intr-un chiosc la umbra. E ora 14 si daca urmam planul de a ajunge de aici direct pe valea Trotusului la Lunca de Jos, ar insemna ca mai avem doar 130km. E prea devreme! trebuie sa ne mai facem de lucru: vom face un ocol pe la Praid si Gheorgheni.

Pasul Bucin

Pornim spre Odorheiul Secuiesc, apoi de aici o luam spre Praid. E putin dificil cu orientarea pentru ca aici indicatorele rutiere au putin alta logica. Pare ca unele localitati nu trebuie sa apara pe indicator, desi sunt orase importante. Noroc ca avem si un gps care ne scoate rapid in oras.

Drumul spre Praid este destul de bun si pe alocuri chiar e destul de fun. Sunt multe curbe largi peste cateva dealuri si traficul relativ redus. Pe nesimtite ajungem la Praid si de aici intram pe drumul catre pasul Bucin,

Pe drumul asta am mai fost, dar din pacate era dupa o ploaie torentiala, asfaltul era ud si afara era destul de frig. Acum conditiile sunt perfecte.

Soseaua incepe sa urce usor, valea devine din ce in ce mai ingusta si ne afundam intr-o padure deasa de foioase. Pe masura ce urcam soseaua devine din ce in ce mai intortocheata si coniferele incep sa inlocuiasca foioasele. Soseaua ajunge pana la 1160m. Aici iesim din padure intr-o vasta poiana presarata cu case de vacanta si oprim sa admiram peisajul. Inca mai sunt urme de zapada dar deja au inflorit toporasii, deci e clar ca iarna s-a terminat.

Dupa ce ne relaxam putin pe o pajiste si aproape adormim, ne hotaram sa plecam mai departe. Ar fi frumos sa mai ramanem dar din pacate mai avem doar cateva ore de lumina.

Pasul Bucin

Pasul Bucin

Coborarea spre Joseni este complet diferita fata de versantul vestic: aici sunt mult mai multe curbe stranse si chiar si serpentine. Pasul se termina brusc cu un ultim ac de par si brusc totul devine plat.

Trecem de Gheorgheni si de aici o luam spre sud, spre Mirecurea Ciuc. Drumul asta dintre Gheorgheni si Sf. Gheorghe este poate cel mai bun drum de mers cu motorul dintr-o zona de deal din Romania. Suprafata soselei este perfecta, majoritatea curbelor au vizibilitate foarte buna iar peisajul este superb.

Inainte de Miercurea Ciuc o luam la stanga pe o scurtatura pentru a iesi spre pasul Ghimes. Dupa o mica greseala si o intoarcere de vreo 2 km, reusim sa iesim in DN12A in satul Frumosa. De aici incepe urcusul catre pasul Ghimes si dupa cativa kilometri ajungem la barajul si lacul de acumulare Frumosa. Mai e putin si apune soarele asa ca nu putem sa stam prea mult pentru ca am vrea sa ajungem pe lumina la cazare.

Langa Lacul Frumoasa

Lacul Frumoasa

Dupa ce trecem de lac, soseaua incepe sa urce mai accentuat. Din vale se vede soseaua cocotata pe varful dealului din fata noastra si cateva masini mici care par de jucarie. Un prim ac de par, apoi urcam pe coasta muntelui si dam din nou de un ac de par si gata! Suntem in varf. Dupa o scurta trecere pe la 1100 de metri incepem sa coboram pana ajungem pe valea raului Trotus.

De aici asfaltul incepe sa devina din ce in ce mai prost. Soseaua a fost intial facuta din dale de beton apoi a fost asfaltata. Din pacate pare ca s-au zgarcit la asflat pentru ca acolo unde inca nu au aparut gropi oricum se simt rosturile din placile de beton.


Pasul Ghimes

Valea Trotusului este o insiruire nesfarsita de sate: Ori ca suntem noi disperati sa ajungem la cazare, ori pur si simplu asa este, dar satul asta Lunca de Sus pare fara sfarsit! Apoi incpe Lunca de Jos.. din nou fara sfarsit! Astia cred ca aveau o singura localitate si ca sa scurteze distanta pana in centru, s-au hotart sa o imparta in doua ca sa aiba doua primarii si doua centre de comuna.

In sfarsit, pe la ora 8.00 ajungem la pensiune. Suntem singuri dar, surpriza, bucataria e deschisa si chiar fac si mancare ok. Au si palinca, care dupa un drum de aproape 500 km pica perfect. Si chiar e o palinca buna. Au si bere si cel mai bine e ca e doar 5 lei sticla. Au bere locala, fosta bere "Igazi Csiki Sor" adica "Adevarata bere Ciuc" care dupa un proces cu cei de la Heineken care detin brandul Ciuc, au pierdut si le-a fost interzis sa foloseasca numele Ciuc in limba maghiara. Dept urmare acum se numeste doar "Igazi Sor" adica "adevarata bere".

Nu conteaza cum se numeste, conteaza ca e buna. Asa ca pana la culcare ne delectam cu cateva Igazi Sor si cu ultima sticla de palinca din rezerva strategica a pensiunii. Noroc ca s-a terminat ca cine stie ce se mai intampla...

bucharest | romania

  • White Facebook Icon
  • White Google+ Icon
  • White Twitter Icon
  • White Pinterest Icon
  • White Instagram Icon
This site was designed with the
.com
website builder. Create your website today.
Start Now